Amza

Cele mai multe lucruri pe care le facem in viata sunt rezultatul obisnuintei. Chiar si faptul de a manca este in mare parte o obisnuinta. Eu am un adanc respect fata de albina, pentru intelepciunea ei in materie de hranire; in camp ea alege florile care au cel mai bun nectar pentru fabricarea unui aliment perfect. Datorita unui instinct infailibil, albina poseda o oarecare metoda pentru a controla calitatea florilor pe care le viziteaza pentru a colecta nectar. Ea stie daca si cand florile nu corespund normelor sale si trece la altele.

Auzim uneori spunandu-se „trebuie sa avem incredere in cineva; si de ce nu in albina ?” In aceasta zicala este mai mult adevar decat poezie. Mierea umple toate golurile care ar putea apare in hrana zilnica. Cei care cunosc valoarea alimentara a mierii sunt mai dispusi s-o consume in mod regulat decat cei care au numai cunostinte vagi despre ea. Medicul care stie ce poate oferi organismului uman mierea o include deseori in regimurile alimentare ale pacientilor.

Nu este deloc simpa teorie, ci s-a dovedit neindoielnic ca bacteriile nu pot trai in miere pentru motivul ca aceasta constituie o excelenta sursa de potasiu. Potasiul extrage din bacterii apa esentiala existentei lor.

Dr. W. G. Sackett, bacteriolog de la Institutul Agricol din Colorado, s-a hotarat sa faca unele experiente cu mierea. Practic, el nu credea ca mierea poate distruge bacteriile patogene, in consecinta, in laboratorul sau, a introdus diferiti agenti patogeni intr-un mediu cu miere pura si a asteptat. Rezultatele l-au uimit. In cateva ceasuri, sau cel mult in cateva zile, toate microorganismele patogene au fost distruse. Agenti patogeni ai febrei tifoide au fost distrusi in 48 de ore. Alti microbi asemanatori, denumiti typhosus A si B, au pierit in numai 24 de ore. Un microorganism care se gaseste in fecale si in apa si care seamana cu bacilul febrei tifoide a fost distrus in 5 ore. Agenti patogeni care produc bronhopneumonia cronica au fost anihilati in a patra zi. La fel s-a intimplat si cu alte bacterii asociate cu un numar de stari patogene cum sunt: peritonita, pleurita si abcesele supurative. Agenti patogeni care produc dizenteria au fost distrusi in 10 ore.

In cazul bronsitei alergice este important sa se cerceteze si sa se tina seama de existenta unor ma­nifestari alergice care pot sa preceada sau sa in­soteasca bronsite, ca: astmul bronsic, guturajul aler­gic, boli de piele alergice si mai ales urticaria. Bronsita la un bolnav cu urticarie pe piele poate sa fie asemanata cu o „urticarie a mucoasei bronsice”, in sensul modificarilor care au fost descrise la capitolul „Bronhia bolnava”.

Unele forme de bronsita alergica sunt asemana­toare cu astmul bronsic; au acelasi mecanism de aparitie, tratamentul este asemanator si sunt mai aproape de astm decat de bronsite.

Brusturul, cunoscut si sub nurnele de lipan sau de lapuc in Banat, este o planta comuna, care creste pe locuri necultivate.

De la brusture se folo­seste radacina Radix Bardanae - care contine insulina, saruri de potasiu, un ulei volatil si o substanta cu actiune antimicrobina.

Din radacina se pre­para un ceai care are pro­prietatea de a stimula functiile renale si cutanate, fiind bun diuretic si sudorific. Influenteaza in bine acneea, furunculoza, diferite eczeme si alte boli ale pielii. In acelsi timp, ceaiul de brus­trure mai are insusirea de a scadea zaharul din sange, fapt pentru care se reco­manda celor care sufera de diabet. Unii autori reco­manda ceaiul de brusture in boli de ficat, avand proprie­tatea de a reduce calculii biliari.

Ceaiul se prepara punand doua pana la patru linguri de radacina maruntita intr-un litru de apa clocotita. Dupa un sfert de ora, se strecoara lichidul si se bea indulcit in decursul unei zile. Pentru diabet, ceaiul se indulceste cu zaharina.

Extern, fiertura, de radacina de brusture, singura sau aso­ciata cu radacina de urzica si frunze de mesteacan, ajuta la cresterea parului. O data pe saptamana, dupa spalarea si clatirea parului se frictioneaza, pielea capului cu aceasta fiertura, la care se adauga si o lingura de otet. Sub forma de comprese, se aplica pe tenurile seboreice (grase), in acnee si eczema uscata.